Șșș, șșș… E atât de liniște la Bruxelles. UE nu este o superputere, ci un exercițiu de consens
Tăcerea sau prudența Uniunii Europene în fața unor crize internaționale, precum situația din Venezuela, este adesea interpretată ca slăbiciune, indecizie sau lipsă de relevanță geopolitică.
În realitate, această reacție reflectă exact natura proiectului european: UE nu este un stat, nu este o supraputere și nu a fost construită pentru a acționa ca una. Este o construcție politică bazată pe consens între suveranități naționale, nu pe autoritate centralizată. Așteptarea ca „Europa” să vorbească sau să acționeze unitar, rapid și coercitiv ignoră arhitectura tratatelor și transferă asupra Bruxelles-ului responsabilități pe care statele membre nu i le-au acordat niciodată.
Aproape opt luni a durat așteptarea. Francezii au numit-o Drôle de guerre, englezii i-au spus Phoney War. În locul confruntării, părțile beligerante își aruncau tone de pliante propagandistice și defăimătoare. Nimeni nu își asuma primul atac, fie din grija…
