18 noiembrie 2026
Hainire

Nu despre vizoane și vuittoane, nu despre țoalele purtate pe la nunțile, botezurile și tăierile politice de moț. Despre tăieri de capete scriu.

La anumite intervale de timp (cărora nu le-am găsit încă noima), în borcanul minții mele se învârte câte un termen, ca un Betta splendens (peștișorul ochios de apă dulce).

Astăzi – hain, unul dintre acele cuvinte călătoare, ce au făcut un drum lung până la noi, fără să-și schimbe radical tâlcul. A trecut din posesia arabilor (ḫā’in însemna “perfid”) în purtarea turcilor (hain însemna „trădător”). Până la noi, cuvântul l-au rostogolit beizadelele zălogite la Înalta Poartă. Însemna, foarte precis, „trădător”. Astăzi, hain e un om fără suflet. Însă, din cușca arhaismelor, se mai aude foarte rar.

Hainire – trădare. A se haini – a complota. Un episod de tăiere de capete a avut loc din porunca bătrânului domnitor analfabet Constantin Cantacuzino (tatăl…

Citeşte mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *